Întrebarea evidentă - de ce SSB și nu moduri digitale - e o problemă de gust. Personal, nu am fost amator SSB înainte de autorizare și nu am înțeles mult timp distracția de a decoda indicative de sub zgomot - însă provocarea există.
Un dezavantaj e că puterea este cheltuită în 2-3khz, față de un mod de lucru digital sau CW în 20-100hz, așa că distanța atinsă este semnificativ mai mică față un mod digital. Avantajul este că audiența de POTA și SOTA - vânătorii, sunt mai numeroși în SSB. Poate cel mai bun argument e că SSBul funcționează fără laptop - care trebuie și el transportat. Comparativ cu alte moduri:
În următorul fișier sunt 5 indicative și zgomot de HF, fiecare indicativ cu 2db mai jos decât anteriorul. Dacă nu ai mai lucrat SSB, sau nu ai mai ascultat vreodată recepție de unde scurte, sunetul ar putea să te surprindă, dar cu răbdare și exercițiu, înregistrarea va deveni inteligibilă.
Cele 5 indicative sunt: , , , , .
Pentru o experiență plăcută în SSB ar trebui să le poți decoda pe toate, în special pe ultimele două, în maxim 2-3 repetări. Cum spectrul limitat și vocea distorsionată din SSB nu este ceva cu care suntem obișnuiți - în special cu răsfățul din audio HD - va trebui un pic de antrenament în condiții progresiv mai dificile.
Personal, consider că sunt 3 aspecte în decodarea SSB:
Dacă a doua poate fi rezumată în câteva liste, celelalte nu se dobândesc decât prin exercițiu.
Alfabetele fonetice alternative au ca scop clarificări suplimentare ale unui simbol greu decodat de interlocutor. Acesta îl poate decoda greu din cauza accentului nostru (cum se spune, românii vorbesc engleză de wizzair), a distorsiunii sumate ale filtrelor SSB dintre emițător și receptor in combinație cu zgomotul, a lipsei experienței interlocutorului, sau a propagării dificile. Succesul e discutabil.
Asta pentru că, alfabetul fonetic NATO a fost conceput după studii de percepție acustică, care au avut ca scop inteligibilitatea mesajului când lipsesc silabe. Sunetele dificil de copiat sunt eliminate, silabele sunt unice (de exemplu, TAN și GO sau NO-VEM-BER nu se repetă nicăieri). Cuvântul ales pentru o literă a fost determinat statistic, după cel mai mare succes la decodare pe grupuri de control. Deși toate limbile au alfabete fonetice, inclusiv limba română, cu Ana-Barbu-Constantin-Dumitru, nici unul nu a fost elaborat cu grija și munca alfabetului NATO. Chiar și în SUA se folosea Able-Baker înainte de NATO.
Cu toate acestea, radioamatorii au ales să folosească alfabete alternative, sau să împrumute din diferite alfabete, de exemplu: fox, queen și sugar provin din alfabetul able-baker. Unele sunete se copiază deosebit de greu (spre exemplu, X-Ray) și alternativele sunt foarte rare (xylophone, xerox, xiegu, xenon). O recomandare este accentul pe prima silabă (eks! ray). Unele litere, precum Italia, par alese din patriotism, altele vin cu așteptarea de a fi înțelese de toți hamii - precum Radio sau Kilowatt, iar altele par doar dialecte, precum Yellow.
Exercițiul nu poate fi înlocuit, însă poate fi simplificat prin recepția pe SDRuri publice, precum twente - dacă nu ai o stație. Formula de exercițiu e cam așa:
Mai departe, când poți decoda ușor, SDRul poate fi lăsat pe fundal, următorul target este să poți copia și reține indicative complete, cel puțin cele de 6 simboluri. Asta va trebui să poți face în orice condiții cu recepția pornită, inclusiv dacă stai și lucrezi, in timpul unei conversații, a unui film, joc, etc. Scopul este ca simpla recepție a unei singure litere fonetice să te facă atent - involuntar - că va urma un indicativ și să îți poți comuta conștient atenția la decodarea acestuia.
Următorul pas este să observi cum fac stațiile mari run și cum sparg pileupul - fie îi cheamă pe numere (stations with 5 only - adică YO3ABC nu e invitat să răspundă, dar YO5DEF - da), fie câteva litere pe care le-a auzit (station with papa uniform lima, again?), fie lucrează split. Va trebui să faci și tu același lucru când vei primi mai multe indicative la un apel.
Următorul pas, dacă dorești să te specializezi, este să înveți cifrele in câteva limbi de circulație internațională în ham (germană, italiană, rusă, japoneză). Chiar dacă acest lucru nu va fi foarte util in portabil, e util pentru DXuri rare sau concursuri, întrucât tendința cuiva care nu vorbește nativ limba engleză este de a pronunța cifrele în limba maternă, in special sub presiune. Prezentarea cifrelor in limba lui maternă îți poate oferi câteva încercări suplimentare de schimb de indicative.