Uneori, o să țină cu tine. Par repetitivi, ascultând rugăciunile tot mai des cam la 11 ani, iar apoi se plictisesc de radioamatori pentru următorii 5-6 ani. Situația funcționează și pe legea lui Murphy: dacă trebuie să verifici dacă un QSO merge într-o bandă, răspunsul e nu. Momentul când merge e atunci când nu ai la tine echipament pentru banda respectivă.
Poți să verifici ce pretenții au acum, cel mai simplu, din indecșii MUF și FoF2. MUF (Maximum Usable Frequency - Frecvența Maximă Utilizabilă) este cea mai înaltă frecvență unde reflexia pe ionosferă poate întreține un QSO de 3000 km. La MUF = 12 MHz, banda de 40 va funcționa, dar banda de 20 și cele mai scurte, nu. Pentru QSOuri cu o singură reflexie mai scurte de 3000km, frecvența maximă va fi mai mică decât MUF, întrucât semnalele cu unghi mai ascuțit pot străpunge mai ușor ionosfera. Pe măsură ce te apropii de 90°, frecvența utilizabilă scade la FoF2. Pentru propagare cu reflexii multiple peste 3000km, este relevant cel mai mic MUF pe distanța ortodromă.
FoF2, frecvența critică a ionosferei este frecvența maximă care poate fi folosită în comunicații locale, NVIS. De exemplu, când FoF2 ajunge la 7MHz, banda de 40m se închide pentru DX, și se deschide pentru comunicații locale; în mod similar dacă FoF2 scade la 3MHz, banda de 80m se deschide pentru DX, stațiile locale dispar, dar pot fi auzite cele îndepărtate.
Indicele MUF și Indicele FoF2 pot fi urmărite pe siteul lui KC2G, care le oferă gratuit publicului. KC2G le calculează cu informațiile de la NOAA și GIRO, care colectează date de la sute de ionosonde (chirpsounder) din întreaga lume. Ești probabil familiar cu sunetul lor: primul semnal este cel înspre cer, iar al doilea și următoarele sunt reflexiile. În funcție de distanța ta față de o ionosondă și de condițiile de propagare, poți auzi una sau mai multe reflexii, precum și semnalul inițial.
hf.dxview.org oferă date sumarizate grafic din informațiile de pe clustere. Informațiile apar atât pentru modul de lucru (SSB, telegrafie sau ft8) cât si raportate la MUF. Uneori, autorul publică și diverse dxpediții și benzile în care acestea activează, oferindu-ți un mod rapid de a verifica dacă poți fi auzit de acestea. DXView mai oferă un mod interesant pentru E sporadic, anume varianta pentru VHF. Datele de VHF sunt agregate din pachete APRS cu locație.
VOACAP (Voice of America Coverage Analysis Program) este un program de simulare a propagării pentru unde scurte folosind atât un model matematic dezvoltat în zeci de ani, cât și date măsurate în timp real. VOACAP este un program de sine stătător, dar varianta web este semnificativ mai simplă. Pentru utilizare, alege, în dreapta, modul de lucru și puterea. Pune markerul albastru pe locația aproximativă, sau completeaz-o sus, la “Select TX QTH”. La categoria “Antennas” eu folosesc verticala λ/4 cu plan de masă (1/4 wl GP) atât la emițător câț și la receptor; eventual poți folosi și varianta izotropă pentru condiții și mai nefavorabile. În categoria “Settings”, Dyn SSN va folosi indicele SSN din ultimele 3 zile, alege “Band” pentru banda de interes. UTC este ora de la care începe simularea, iar Range este durata - va fi afișat câte un grafic pe oră. Butonul Rel map va genera harta unde semnalul tău va fi recepționat, pentru intervalul ales.
Simularea voacap acoperă cărți întregi, dar Rel map (reliability map) este varianta cea mai simplă.